Nicolae Manolescu

untem convinşi că, şi dacă era literaturii a trecut, nevoia de literatură a rămas. Ne vine greu să credem că omul însuşi, ca fiinţă umană, poate supravieţui morţii literaturii sau artei în general. Chiar dacă societatea de consum, continuând a-şi proclama interesul pentru literatură şi artă, nu pare a se sinchisi de faptul că literatura şi arta nu pot trăi fără un sprijin material din partea ei. Este evident, în această ordine de idei, că supravieţuirea breslei noastre depinde de capacitatea ei de a se dota cu mijloacele materiale adecvate epocii actuale şi care nu pot fi obţinute fără o organizare de felul asociaţiilor, patronale sau sindicale, din numeroase alte domenii. Scriitorii nu se pot lipsi de o asociaţie proprie care să lupte pentru drepturile lor ca oameni şi care să le protejeze operele. Chiar dacă legea nu ne permite în cadrul USR un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, promitem să găsim alte pârghii pentru o mai eficientă protecţie a drepturilor scriitorilor. Primul punct din Programul nostru are în vedere, ca urmare a considerentelor de mai sus, redefinirea raporturilor USR cu statul român. Tendinţa de imediat după 1989 de a crede că sprijinul statului înseamnă automat pierderea independenţei trebuie abandonată. Nu era decât o sechelă din experienţa nefastă pe care USR o făcuse în timpul regimului comunist. Statul de drept de astăzi nu trebuie exonerat de răspunderea care-i revine în materie de cultură. Dacă am modificat, cum ştiţi, Statutul, am făcut-o şi pentru a marca mai bine calitatea USR de asociaţie de utilitate publică. Nonguvernamentală şi nonprofit, USR beneficiază în această calitate de anumite prevederi legale. O parte dintre obligaţiile care-i revin prin lege, statul român şi le-a onorat şi până acum. Le vom menţiona în Raportul pe care îl vom prezenta la Conferinţa Naţională din 23 noiembrie. Intenţia noastră este, dacă ne veţi înnoi mandatul, de a pune statul în faţa tuturor responsabilităţilor sale legale şi de a modifica sau înlocui acele prevederi care îl pot, la rigoare, absolvi. Am procedat astfel şi în mandatul trecut. Este destul să dăm un exemplu: aşteptăm un răspuns la demersul nostru referitor la subvenţionarea integrală a publicaţiilor de sub egida USR, conform unui articol de lege din 1990, niciodată aplicat. Atragem atenţia că Filialele nu trebuie să se socotească degrevate de orice răspundere în această privinţă. De aceea am militat şi vom milita şi pe mai departe pentru ideea ca Filialele să fie puternice. Am înfiinţat pe durata mandatului precedent doar două Filiale. Am fost sensibili la faptul că aveau un sprijin mare pe plan local. Vom continua această politică. Veţi afla din Raport toate datele necesare. În mod normal, ele n-ar avea ce căuta într-un Program. Dar fiind vorba de solicitarea unui mandat nou, nu putem să nu facem apel la trecut. De altfel, Programul nostru stă pe două principii complementare, din care unul este chiar continuitatea. Aceasta înseamnă atât recunoaşterea a ceea ce am reuşit sau nu să realizăm noi înşine, echipa care îşi depune mandatul pe 23 noiembrie, cât şi recunoştinţă faţă de ceea ce au făcut cei dinaintea noastră, căci noi n-am luat lucrurile de la zero. Al doilea principiu este reforma, începută şi ea, dar care se cuvine urmată, dacă dorim să adaptăm USR la cerinţele unei lumi care nu seamănă, din fericire, cu cea de ieri, dar ale cărei provocări nu sunt de neglijat. Am nutrit ideea de a reboteza în noul Statut USR în SSR, ca să marcăm ruptura de comunism. A trebuit să renunţăm din cauză că riscam să pierdem drepturi legale care se refereau expressis verbis la USR. Cum se vede, refoma însăşi implică o anumită prudenţă.